marți, 1 septembrie 2009

Parintii mei!!


PARINTI DE MINA CE MA-TI DUS
SPRE AL VIETII RASARIT SI APUS
SI CITE LACRIMI I-MI VOR CURGE
SI PLING,SI-AS PLINGE..
O INIMA IN PIEPT MI-ATI PUS
SA PLING LA CAPATIIUL VOSTRU LA APUS
CA SUNT DEPARTE MAMA
SUNT DEPARTE TATA...
SUNTETI CA FLORILE SI-N SUFLET ARDE
O FLACARA,MA DOARE,CIT MA DOARE!!!!!
O!MAMA,O!TATA MINIILE SA VA SARUT
CACI STELELE CE-N VIATA-MI,LE-AM AVUT,
ATIT DE PALIZI SUNT
SI RECI,CA UN RECE VINT
DAR LUMINA VOASTRA CE CALEA-MI LUMINEAZA
SI DRUMUL CARE AL TRECE,I-MI URMEAZA
NUMELE VA VOI ROSTI CA RUGACIUNE
PINA LA SFIRSIT,CIND SOARELE I-MI VA APUNE...

Tatal meu!



Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata...
El doarme-atât de sfânt în cimitir...
Şi eu aştept din moarte să se scoale,
Să-mi pună palma peste tâmple goale,
Să mă înveţe viata, fir cu fir...
Şi poate că de-acolo, sus, din cer,
El mă aude şi mă vede, încă,
Şi poartă-n ochi o lacrimă adâncă
Şi iubitoare, pentru tot ce-i cer...
Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata...

Mama mea!




Eşti îngerul ce m-a vegheat mereu
La bine şi la rău.
Eşti fiinţa cea mai dragă
De pe lumea-ntreagă.
Tu nopţile m-ai vegheat
Şi cu glasul mi-ai cântat.
M-ai învăţat să râd
Şi-n jurul meu să văd,
Să merg şi să vorbesc
Şi pentru toate astea-ţi mulţumesc!
Şi-n fiecare seară,
Mă rog lui Dumnezeu
Să te ocrotească,
Luminându-te mereu.