Rugă pentru părinţi!!

Rugă pentru părinţi – Adrian Paunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Parintilor mei!!

Parintilor mei!!

Cand ma gandesc la voi ma pierd ca-ntr-un tablou
Si calc prin toamna trista si mult prea timpurie ,
Privesc la doi salcami ce-si spun mereu :
“ Uite, mai cade-o frunza si alta pica maine …”
Din cand in cand ridic in palma cate-o frunza;
Pe alta o ating tacuta, ca un sfant …
As vrea sa-mi fac covor sa dorm o vesnicie
Sa tot visez ca cerne mireasma pe pamant !
O frunza-nvatatura , o alta-ncuviintare;
Si tot asa salcamii s-au tot golit mereu …
Iar iarna e pe-aproape , covorul la picioare
Ce mult as vrea sa fie vara , eu !!!
Pot spune ca iubirea a decorat tabloul
Cu un apus de soare atat de fermecat !
Dar, vantul singuratic ce frunzele mangaie
Imi toarna lin in suflet regret pe inserat …
Cand ma gandesc la voi , parintii mei de-o viata
As vrea sa-ntorc iar timpul sa fie vara mea !
Sa deschid iar fereastra si flori inmiresmate
Sa-mi umple iar odaia din primavara mea .
Ce mult as vrea sa-mbrac salcamii iar, si iara
Sa-i fac ca sa-nfloreasca mereu , si iar mereu …
Sa-mi cearna dalbe flori cand stau la soare-afara
Of Doamne , doar tu stii ce am in suflet eu !!!
Ca viata asta este un an dintr-o poveste :
O primavara scurta , o vara-ntinerete,
Si vine toamna trista de lunga batranete
Iar in final , o iarna cu amintiri razlete …
Ce daca iarna vietii apare in apus ?!!
Voi doi veti fi acolo , tacuti si solitari
Imi e de-ajuns atat , sa fiti acolo sus
Alean pentru iubirea ce mi-ati lasat-o in dar .

Parintii!!

Parintii!!

Parintii fac totul oricand pentru noi,

Ne nasc si ne cresc mai mari decat ei,

Raman apoi cu discretie in urma,

Nu ne deranjaza de obicei.

Li-e rusine ca sunt prea batrani, prea bolnavi,

Pentru noi prea modesti si prea simpli parinti,

Vinovati pentru timpul pierdut

Ne privesc in tacere cuminti.

Apoi isi muta privirea in stea,

Cand raza-nglodata de cer e subtire.

Si obositi, nu pregeta-o clipa

Sa ni se aseze in pamant, temelie. 

Părinţi în alb-negru!!

Părinţi în alb-negru

                   Adrian Paunescu

Fotografia lor alb-negru
Ca moştenire mi-a rămas,
Ca şi-n arhivă, o scrisoare,
Şi-n blândă, un fragment de glas.

Şi am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.

Şi pozele-şi găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acţionează în trecut.

Aş vrea să-mi colorez părinţii,
Blocaţi în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb şi negru pentru veci.

Mi-e dor de voi!!

Mi-e dor de voi … Marin Bunget

Îmi mai târăsc un an din bătrâneţe…
Atâtea gânduri şi nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristeţe
Mereu mai ai o lacrimă de plâns.

Şi nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniştea din casă
Şi pentru glasul porţii împietrit.

Mi-e dor de voi, să vă mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Şi nu de grija nu ştiu căror bani.

Mă tem de ziua-n care o să pier
Şi n-o să fiți și voi alăturea.
Doamne, dacă mai eşti acolo-n Cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea! 

Maicuta, iti multumesc!!

Maicuta, iti multumesc

Parca te vad cum vegheai tot mereu,

sa alungi raul din drumu meu.

Azi inteleg, azi inteleg

tot ce nu intelegeam altadata,

cand te necajeam.
Sa stii, maicuta mea,
Ca port icoana ta,
In fiecare gand,
Oriunde, si oricand,
Te-aud cum imi cantai,
Te vad cum imi zambeai,
Si-ti vad si lacrima din ochi
Cand uneori ma dojeneai
As vrea sa ma mai certi,
As vrea sa ma mai ierti,
Si-n mangaierea ta,
sa-ti simt iar dragostea.
Sa-mi para ca-mi esti
Si azi alaturea,
Si sa m-auzi ca-ti multumesc, maicuta mea.

Iubeste-ti parintii!!

“Iubeste-ti parintii,
sunt singurele persoane
care nu te vor trada niciodata.”